De vorbă cu sinele sau cum să devii un Knulp

Mi se întâmplă, ba chiar de nenumărate ori, să mă rătăcesc în incertitudini. Am problema aceasta de a-mi neglija sinele, eul lăuntric. Firește, mai conversăm, ne mai sfătuim, dar în nebunia mea, mai uit de el. Este când îmi șoptește să las totul baltă, să plec și să nu mă mai întorc. Ei bine, nu aș putea face asta, să plec și să sfidez oamneii și lumea din jurul meu, adică să mă împotrivesc unor reguli după care funcționăm. Statornicia este plăcută și parcă îți oferă un sentiment de liniște și acalmie. Așa o fi pentru majoritatea dintre noi. Și dacă e, până la urmă, unde să plec? Unde să mă aventurez? Am realizat de ceva timp încoace că este mult mai important să am liniște, decât să am aventură în suflet. Citisem acum câțiva ani o carte, mai degrabă o nuvelă, care mi-a plăcut tare mult. Am considerat-o la vremea aceea un fel de reper a unei personalități indecise. Este vorba de nuvela „Knulp” scrisă de Hermann Hesse. O să vă explic, în câteva rânduri, de ce m-a fascinat pe mine acest personaj, uneori caraghios, alteori fascinant. Knulp, personajul principal, este un vagabond romantic, un personaj liber și nomad, ce refuză să se conformeze normelor sociale și să se stabilească într-un loc fix sau să urmeze un stil de viață convențional. Knulp este un personaj atipic mai ales pentru noi, cititorii, pentru că, cel mai probabil, multora ne este greu să ne regăsim într-un asemenea personaj, dar sinele nostru vorbește altceva, cere o altfel de viață. Knulp este cunoscut pentru spiritul său independent și dorința de libertate. El trăiește în afara societății convenționale, călătorind din loc în loc fără un scop precis, bucurându-se de frumusețea naturii și de simplitatea vieții. El este un om prietenos și carismatic, având abilitatea de a câștiga rapid încrederea și simpatia celor din jur. Deși este un vagabond, este respectat și iubit de mulți pentru natura sa deschisă și bunătatea sa. Knulp este un personaj introspectiv, adesea reflectând asupra propriei vieți și a deciziilor pe care le-a luat. Se întreabă dacă a făcut alegerile corecte și dacă stilul său de viață nomad a fost cu adevărat cel mai potrivit pentru el. El reprezintă nonconformismul și rezistența la presiunile societății de a se integra și de a urma o carieră sau o viață stabilă. Prin refuzul său de a se conforma, Knulp explorează teme de libertate individuală și autenticitate. Deși Knulp își trăiește viața în mod liber, el este adesea melancolic, conștient de singurătatea sa și de faptul că alegerea sa de a rămâne un vagabond l-a îndepărtat de legături umane mai profunde și de stabilitate. Este, deci, un personaj complex, având atât laturi luminoase, cât și întunecate. Este capabil de gesturi de mare generozitate și compasiune, dar în același timp, este marcat de regrete și incertitudini. Knulp, în esență, este o explorare a dorinței umane de libertate și a prețului pe care îl plătește pentru a trăi în afara normelor societale. Hermann Hesse folosește acest personaj pentru a examina tensiunea dintre individualitate și conformism, între libertatea personală și nevoia de apartenență. Nuvela în sine reprezintă o continuă căutare a unei libertăți care se află în afara regulilor impuse de societate. Sunt convinsă că fiecare dintre noi suntem un mic Knulp înauntrul nostru, chiar dacă refuzăm să afirmăm asta. Pe de o parte, el este totuși diferit față de noi deoarece, chiar dacă el este un pierdut prin lume, nu își pierde principiile și dragostea față de oameni și umanitate. Există o mică parte din nuvelă care mi-a atras atenția în mod semificativ. Knulp, când se apropie de sfârșitul vieții sale, conversează cu Dumnezeu. Nu este vorba de nimic palpabil aici, ci de un Dumnezeu lăuntric care sălășluiește în propriul sine. Knulp, un vagabond și visător, își exprimă adesea neliniștile, întrebările existențiale și dorința de a găsi un sens în viață. Dumnezeu poate fi perceput ca un confident, un prieten sau chiar ca un mentor în călătoria interioară a lui Knulp. Aceste discuții oferă cititorului o privire în universul interior al personajului și în căutările sale spirituale. Conversația între Knulp și Dumnezeu reprezintă o explorare a temelor profunde și existențiale, precum sensul vieții, suferința umană, iubirea și relația omului cu divinitatea și cu lumea înconjurătoare. Este o modalitate prin care autorul, Hermann Hesse, explorează căutarea spirituală a personajului principal și îl prezintă pe Knulp în căutarea unui scop și a unei înțelegeri mai profunde a existenței sale. Conversațiile cu Dumnezeu servesc ca o formă de introspecție pentru Knulp și îl ajută să navigheze prin dilemele sale interioare și să-și găsească pacea și înțelegerea în lumea tumultuoasă în care trăiește. Dumnezeu este sinele nostru, iar dorința de explorare a unei vieți cu sens și profunde pornește din sine. Iată ce spune Thoman Mann despre acest personaj: „Oamenii precum Knulp nu sunt, ce-i drept, folositori; în schimb, sunt mult mai puțin dăunători decât majoritatea celor folositori. Atunci când un astfel de Knulp, înzestrat cu suflet și talent nu-și află locul în lume, lumea e și ea la fel de vinovată ca însuși Knulp”. Eu mi-am propus, acum mulți ani, să fiu precum un Knulp, mai puțin dăunătoare. Poate că fiecare dintre noi ar trebui să fie un Knulp, un personaj în căutarea unei vieți cu sens și care mai conversează cu sinele, cel puțin din când în când.

2 Thoughts to “De vorbă cu sinele sau cum să devii un Knulp”

  1. […] și parcă îți oferă un sentiment de liniște… Articolul De vorbă cu sinele sau cum să devi un Knulp apare prima dată în Magazin Sălăjean. Citeste mai […]

  2. Anonim

    Frumos articol…imi place cum scrii,imi place cum gandest,introspectia pe care ti-o faci.Felicitari din nou!

Leave a Comment